Şcoala filosofică
de la Kyoto

James W. Heisig

Bucharest: Editura Merc Serv, 2002.

Filosofii şcolii de la Kyoto au deschis Occidentului o cale pre Orient cum nu exista alta. Această cale nu constă într-o gândire orientală diluată special pentru consumatorul străin, nici într-un simple transfer de idei care asumă un fundal constituit din idei orientale. Ea aduce o contribuţie spontană la filo sofia universală, care respectă tradiţiile filosofici şi, totodată, le extinde…

Occidentul nu a dat niciodată o mişcare intelectuală ale cărei contribuiţi în ceea ce priveşte Orientul să se poată compara cu ceea ce aceşti gânditori au oferit Occidentului. Dacă suntem pe cale să intrăm într-o nouă epocă a filosofici mondiale, în cadrul căreia confluenţa Estului cu Vestul va asuma sarcina de a redefini cele două culturi, fără să o reducă pe vreuna dintre ele la unul dintre numitorii comuni disponibili, gândirea lui Nishida, a lui Tanabe şi a lui Nishitani ar putea să ajute la asumarea unui prim pas într-un astfel de demers. Dacă este aşa, această gândire merită să ocupe un loc de cinste în istoriafilosofiei secolului al XX-lea.

“Intenţia lui James W. Heisig este de a prezenta şcoala de la Kyoto şi ;ontribuţia ei la istoria filosofiei universale, la dialogul Occident-Orient, fondat nu atât pe baza transferului de idei, cât pe respectul tradiţiilor filosofice şi al sistemului valorilor universale ale filosofiei. întâlnirea dintre Occident şi Orient se produce atât pe terenul filosofici, cât şi al religiei. Autorul evidenţiază necesitatea redefinirii filosofici universale prin depăşirea numitorilor comuni la îndemână şi a viziunii înguste că doar filosofia occidentală ar fi o filosofic, iar cea orientală n-ar avea dreptul la acest statut. Profesorul american nu confruntă Occidentul cu Orientul pentru a demonstra superioritatea vreunuia, ci scoate în lumină nevoia ca istoria filosofici universale să integreze valorile filosofici nipone şi în special operele lui Nishida Kitaro (1870-1945), Tanabe Hajime (1885-1962) şi Nishitani Keiji (1900-1990).”

Mircea Itu, Revista de Filosofie

postage included